flashmob cu orice pretz…

Prime Romania si Nikon au organizat sambata, 10 aprilie 2010, doua momente flashmob in centrul vechi al Bucurestiului. In primul flashmob “Timpul a fost oprit in loc”, iar in cel de-al doilea, am invitat trecatorii la o “Lectie de dans spontana”.

thumbs up pentru initiativa, da’ atata orz stricat pe gashte si gascani…

opinia se gadila si nu se poate abtzine, pentru ca, pe de-o parte, atatea zambete tampesti-tzaranesti-jmecheresti la un loc, asa cum aveau bizonii de pe smardan, n-am mai vazut de mult… iar, pe de alta parte, mi-au facut ochi-n cap ca bilele de bingo incercand sa urmaresc talentele care se reproduceau simultan la intersectia cu lipscani

trebuie sa recunosc: nu m-am mai distrat de mult asa bine cum o fac de cand moda flashmob a prins si la ciobanii mioritici…

daca povestea cu maical a iesit in fatza prin noutate si a fost cat de cat o reusita, ma bucur, la faza asta, ca mi-am luat canon

inca mi se pare stuprinzator cum nume cunoscute si recunoscute, de dragul de a se lauda la sfarsitul trimestrului/anului/cincinalului cu depashiri la hectar, se asociaza cu fenomene pe care nu le conosc si nu le inteleg, asa cum este cazul de fata; social media se face, nu se regizeaza… pentru a regiza asa ceva, trebuie sa fii mai credibil decat originalul, cel putin in abordare, daca nu si in rezultat…

realitatea ie tampite?

Dadeam cu presupusul, cu ceva vreme in urma, cum ca baietzi’ si fetili de la Realitatea au fost partinitori in campania electorala si au tinut sus fustitza lu’ Baselu’… Dar aveam dubii…
Ei bine, in momentul in care s-a sculat, mai an, baditza molan, in sudul bucurestiului, iar Realitatea, dupa un reportaj neutru, “gratuit”, despre navala in mol, vorbeste cu seninatate despre cum au scazut pretzele si cum vom inghitzi cacaturi comerciale mai ieftine, mie unul mi se face de futut in cur… Si nu-s pe invers… Nu tocmai… Do’n'shoarele… realiste… sunt foarte tentante, daca nu pentru lucrul cu gura, care face obiectul contractelor lor de munca, macar pentru prestatiile orale live… cu curu’…
Ele ne minte, ne minte…. Iar bonusul de prestatie de la finalul lunii selecteaza concurentii in functie de catzi fraieri cheltuie 10 mii de lei pe cacaturile amintite, in variante clare de cateva cosuri… Pentru carele mamzelele amintite se dau in stamba… Cu gura… In reportajele de la 6 dimineatza…
Trebuie sa fie placut sa te trezesti cu dansa plina.. La ora ‘ceea…

vulpea fata in fata cu strugurii

Citeam azi dimineata pe wall-street un articolas despre noul iPad anuntat de Apple, articolas in care mari romani in viata isi dau cu parerea despre viitorul si succesul acestui produs.

Cel mai fudul iashte stimabilul Marius Ghenea, reprezentantul unei firme (FiT Distribution > PCfun), care vinde stifturi la preturi de multe ori comparabile cu unele din produsele Apple pozitionate low/price. Un om a carui parere pute a interese, un om a carui parere nu o pot trata decat cu aceeasi consideratie pe care o acord vulpii in fata strugurilor.

Dintre vanzatorii romani de produse IT, sunt foarte putini (numarabili pe degetele de la o mana, as spune) care au inteles esenta marcii Apple si, mai mult, care au inteles ca, dincolo de avantajele unui hardware prorietary, de sistemele de operare si aplicatiile dezvoltate cu simtz de raspundere pentru platforme dezvoltate cu simt de raspundere, Apple inseamna atitudine. Si putin respect pentru consumator.

Consumatorii de mere nu sunt snobi, asa cum miseleste ii numeste stimabilul amintit mai sus, desi exista uscaturi pe care le-am intalnit personal. Consumatorii de mere sunt oameni care prefera sa plateasca putin mai mult pentru un produs de calitate, care nu le da batai de cap, asta in dauna vulpoilor care vand manufacturi orientale de calitate cel putin indoielnica.

Da, domnilor, Apple inseamna in primul rand atitudine. Si in al doilea rand prezentare/concept. Nu veti vinde niciodata profitabil mere intr-un aprozar in care pamantul ramas de la morcovi inca mai zace pe tejghea. Snobi sunt cei care-si dau cu parfum la subsuorile imputite.

Daca in vanzarile de produse IT s-ar produce revolutii si romanii nu ar fi purtatorii genei regresive “merge si-asa”, multi dintre marii vanzatori romani ar cita, crispati, o persona importanta: “ma baieti, sunteti ca copiii mei”….

votez pentru pastrarea normalitatii

sustin normalitatea cea mai putin nociva, sustin candidatul cel mai credibil: eu votez basescu

ce votati e treaba voastra, insa, daca va ramane vreun deget in plus prin bozonare, trageti una pozna pe degetulsus.org (UPDATE: site suspendat intre timp)

de ce Băsescu poate câștiga iar alegerile…

Am urmărit astăzi șușanalele politicienilor pe tema numirii primului-ministru. Pâine și circ. Curat-murdar. Exact ce-i place lui Traian Băsescu în campania electorală.

Acesta îl visează peste noapte pe Negoiță, se trezește bine dispus și convoacă o conferință de presă, cu totul întâmplător cam la aceeași oră cu ieșirea la rampă a reprezentanților forurilor financiare internaționale. După ce economistul tehnocrat-independent Croitoru a fost trimis la plimbare de către parlament, Negoiță a fost din nou scos la înaintare, acum pentru a-l ajuta pe Băsescu să-și impună discursul anti-parlament, anti-opoziție. Devine, se pare, un Ion Locomotivă Iliescu al PD-L.

Dincolo de aceste considerente estetice, Negoiță este, practic, singura variantă viabilă a PD-L la propunerea lui Johannis, venită din partea opoziției. Gospodarul de serviciu al PD-L. Omul pe care-l scoate acest partid în față ori de câte ori e nevoie de o imagine relativ curată. Singurul capabil să provoace opoziția să-și dea arama pe față. Mesajul lui Negoiță este oricum mai mult decât elocvent pentru intențiile lui Băsescu: programul de guvernare îl avem de la Croitoru, acum vă livrăm gospodarul pe care l-ați cerut, va rugăm refuzați.

futu’i constituția, noi: parlamentul

Geoană se trezește vorbind în târg și afirmă că nu-l va susține pe Negoiță pentru funcția de prim ministru. Asta deși Băsescu tocmai ce servise argumente cel puțin la fel de credibile care-l promovau pe Negoiță ca fiind cel puțin la fel de meritos ca Johannis. Și anulează astfel eforturile coaliției de opoziție de a-și promova propriul catindat. Din discursul lui reiese clar că numirea premierului e un moft politic, că mai puțin contează faptul că este propus un gospodar și că, pentru a trece în parlament, este imperativ necesar ca guvernul să fie condus de omul majorității.

PNL gafează așa cum ne-a obișnuit în ultima vreme. Pozează în proasta satului, iese la rampă prin organul vorbitor al lui Ludovique și declară ca nu va susține guvernul lui Negoiță. Înainte de a ști care este acel guvern. Și asta deși Crin Antonescu promovează, pe toți stâlpii care l-au primit, Revoluția bunului-simț. Personagiul lui Caragiale, deși beat pulbere, avea măcar bunul simț să se întrebe pe cine votează.

UDMR nu știe care va lătra mai tare, așa că-și moderează reacția și spune sec: Băsescu ignoră în continuare opoziția.

FMI cu pâinea…

În timpul circului, brutarii FMI și ai Europei anunță cu nonșalanță că pâinea românească miroase mai bine, dar că arată prost din cauza indeciziei agricultorilor români, care n-au fost în stare să recolteze la timp, din parlament, legile impuse de ei. Așa că vor amâna transferul de drojdie promis pentru luna decembrie până după alegeri.
Deși e evident că pâinea va fi mai scumpă, fiindcă va fi coaptă din făină luată pe credite mult mai scumpe, circul continuă, iar Băsescu promite electoral că va da d’ale gurii pentru toată lumea…

…ei cu circul

Fiecare organism media românesc și-a scos care surlele, care trâmbițele la bătaie pentru a-și informa consumatorul. M-a surprins abordarea postului Realitatea TV care a găsit de cuviință să prezinte un calup de știri a căror alăturare și ordonare este cel puțin interesantă: Băsescu prezentându-l pe Negoiță ca premier, Geoană dând cu stângu-n dreptu’, Orban clipind pisicește la cameră, puțin UDMR. Imediat după, colaj cu direct de la conferința de presă a reprezentanților FMI și imagini de arhivă cu Băsescu și Negoiță. Chiar daca în colaj putem depista o intenție subversivă, alăturarea celor 3 imagini, cu sonor din direct, este mult prea evidentă pentru a fi percepută ca negativă de către audiența educată a postului. Este cu mult mai retenabilă alăturarea informațiilor prezentate: Băsescu propune ieșirea din criză, opoziția refuză, drept pentru care FMI dă un vot de blam mediului politic instabil din Românica și păstrează banii pentru zile mai negre.

Acum, deși Băsescu se dă în stambă ori de căte ori are ocazia și pozează ca dușman al lui Vîntu, eu îmi permit să suspectez un blat electoral de proporții între cei doi. Pentru că, oricum ai pune problema, din scânteile iscate nu are de câștigat decât Băsescu. El e singurul care apare ca promotor al stabilității și ca ultimă stavilă în fața intereselor unei opoziții corupte. Faptul că pozează izolat de mediul politic românesc nu poate trezi decât simpatie și nu-i poate aduce decât un beneficiu de imagine. Să nu uităm că se adresează unei nații care obișnuiește să-și plângă oropsiții. Iar dacă acest sentiment nu le aduce acestora beneficii reale în viața de zi cu zi, la alegeri este posibil să aducă multe ștampile.

Așa că-l aștept pe Băsescu să iasă de sub masa electoralelor în dimineața lui 2010, cântând FMI-ului mai vino iar în țara noastră mică…

revoluția bunului-simț

Iaca sloganul pe care l-am vazut pe afișele lui Antonescu. Eram curios să aflu ce i-a trecut omului prin cap în momentul în care și-a dat ok-ul pe așa ceva, așa ca l-am căutat online. Are site curățel, însă la fel de șters ca și personajul; umplut cu vorbe goale, în galben și albastru, bine-nțeles.

Tot ce mi-a rămas lipit de neuron după vizită a fost manifestul bunului-simț și faptul că trebuie să descoperi cele 10 porunci ale României bunului-simț. Acestea se arată numai adevăraților inițiați în tehnica lui mouse over. Expirație humanum est, vax inspirație.

Cât despre conținut, am trecut repede peste primele cinci puncte și am parcat zâmbind, pe locul rezervat handicapaților politic, la punctul 6. Nu pot să nu citez un exemplu de crasă moderațiune socialistă de care catindatul PNL-ist dă dovadă:

NU VA MAI GRABITI SA VA IMBOGATITI PESTE NOAPTE

Acest mesaj e mai ales catre toti cei care vor sa intre in politica. Lupta noastra trebuie sa fie impotriva saraciei, si nu pentru a face milioane de euro din bani publici. Bunul-simt ne spune ca nu vom reusi luand de la unii – mai mici, mai saraci, mai izolati, si dand doar celor puternici si bogati. Modelul corect este acela in care castigam cu totii, nu doar unii. Suntem o comunitate, nu o jungla.

Atâta bun simț doare (ei bine, da, se scrie fără cratimă – dom’ profesor se pare ca a uitat una-alta din limba română).

În vreme ce titlul (singurul vizibil ochiului neobișnuit cu vicisitudinile css-ului prost folosit) spune galben pe albastru că graba strică treaba și că e mai bine să te îmbogățești încetul cu încetul – axiomă demonstrată de prietenii tulceni, mai puțin vizibili, ai domniei sale și de averile destul de vizibile, acumulate, pe toate brațele Dunării, în ultimii 20 de ani de aceștia – textul explicativ vorbește, cu candoare electorală și în limbaj de lemn, despre practici sociale pur socialiste. Păi așa, to’a'șu Antonescu? Săgeata liberală ce părere are? E oare orientarea ei către colțul din dreapta sus numai o greșeală de design?

Dincolo de această derapare doctrinară, practicată de mai toți politicienii români contemporani, indiferent de originea și evoluția lor partinică, tonul și verbalizarea manifestului sunt triste, deprimante, miloage. Ajutaaaați-mă! Fără elemente mobilizatoare, fără fraze angajatoare, fără entuziasm. Fără coaie. Îmi amintesc despre un studiu al Academiei Catavencu ce concluziona ca singura plăcere a lui Antonescu este tutunul.
DEEE-MI-SI-A! A PR-istului de serviciu, pentru moment.

Nu-i cere nimeni domnișoarei Antonescu să se murdărească pe mânușițe, să ia taurul de coarne și să se uite chiorâș la el. Însă, dacă tot ce conține acel site este gândit după chipul și asemănarea celui pe care-l susține, Dumnezeul invocat la punctul 10 să ne ajute să mai navigăm vreo câțiva ani în aceeași barcă.

Chirurgie fără anestezie. Pacient: Micul întreprinzător

De ce IMM-urile respiră greu în goana pentru un loc în mintea consumatorului

Pentru a înțelege pe deplin evoluția micului întreprinzător român de la statutul de proletar la acela de capitalist, e necesar să zgândărim puțin negura vremurilor. Îl regăsim vânzând hârtie și fontă vecinilor și prietenilor turci, pentru a căra înapoi de acolo gumă de mestecat Turbo și blugi ieftini.

La puțină vreme după această năvălire, locul comerțului ambulant este luat de mult mai chicioasele buticuri. Apar firmele luminoase. Unora le merge mai bine și-și deschid magazine, cârciumi, mini-marketuri.

Puțini dintre ei aleg să-și asume rolul de producători, devenind brutari, patiseri, constructori de mobilă. Și mai puțini îndrăznesc să-și investească veniturile în munca pământului și să-și asume statutul de fermieri.

Apar primele relații bazate pe schimbul de capital între comercianți și producători. Relațiile de schimb se modifică într-un ritm amețitor, pe măsură ce primii pretind prețuri din ce în ce mai mici celor din urmă, deși prețul de vânzare rămâne neschimbat sau, de cele mai multe ori, crește. Producătorii caută noi piețe de desfacere pentru a-și recupera investiția.

Apar super-market-urile și piețele de en-gros. Importurile ieftine atrag din ce în ce mai mult comercianți, obligând producătorii să găsească modalități de a produce la costuri mai mici. Comercianții aduc în magazine produse de o calitate cel puțin îndoielnică. Producătorii, pentru a rămâne competitivi, livrează bunuri de o calitate din ce în ce mai proastă.

Să adăugăm și ciudata fascinație a românilor pentru tot ce este adus din import, reminiscență din imemorialele – de acum – vremuri proletare, și putem trage linie. Vorbim despre contemporaneitate.

Diverse instituții financiare de credit fac mai ușoară viața comerciaților, stimulând consumul, însă din ce în ce mai grea pe cea a producătorilor, care sunt nevoiți să își revizuiască tehnicile de producție și să se orienteze către exporturi.

* * *

Unde sunt IMM-urile în toată povestea asta mă veți întreba. Ei bine, tocmai despre ele am vorbit. Sună bine această denumire, occidental. Să nu facem totuși greșeala de a judeca IMM-urile românești după standardele celor din vest. Cele românești au un iz profund balcanic.

Acest aspect îl regăsim fidel reflectat, însă, în sacoșele celor care fac să funcționeze toată această mașinărie numită capitalism: consumatorul, cel pentru care producătorii produc și căruia comercianții vând. Și care până nu demult a fost privit ca o vacă numai bună de muls. Cea de-a treia roată* care face căruța să se miște.

Cu greu, unii au ajuns să realizeze că el, consumatorul, cumpără după reguli proprii; că nu-i suficient să așezi o marfă în raft și că aceasta nu se vinde singură, indiferent de calitate.

Din lipsă de exercițiu în exercitarea interesului față de consumator, celor mai mulți IMM-iști nu le e deloc ușor să-și regândească afacerile în spiritul satisfacerii nevoilor sau preferințelor acestuia. Iar consumatorul îi taxează, alegând produsele sau mărfurile care îi sunt prezentate într-un mod accesibil, care îi vorbesc despre evenimente și situații familiare, care îi induc o stare de bine, de mulțumire, de comfort. Care îl satisfac.
______________
* Cea de-a patra roată, statul de drept, va face, probabil, subiectul unei alte expuneri.

 

1st post

Nu din lipsa de timp este acest post atat de scurt, ci din lipsa de chef, de dispozitie.
Tot ce poci spune, deocamdata, iaste ca voi turna aci toate subiectele serioase care-mi trec prin cap. Calitatea si frecventa lor… ramane de vazut