Chirurgie fără anestezie. Pacient: Micul întreprinzător
De ce IMM-urile respiră greu în goana pentru un loc în mintea consumatorului
Pentru a înțelege pe deplin evoluția micului întreprinzător român de la statutul de proletar la acela de capitalist, e necesar să zgândărim puțin negura vremurilor. Îl regăsim vânzând hârtie și fontă vecinilor și prietenilor turci, pentru a căra înapoi de acolo gumă de mestecat Turbo și blugi ieftini.
La puțină vreme după această năvălire, locul comerțului ambulant este luat de mult mai chicioasele buticuri. Apar firmele luminoase. Unora le merge mai bine și-și deschid magazine, cârciumi, mini-marketuri.
Puțini dintre ei aleg să-și asume rolul de producători, devenind brutari, patiseri, constructori de mobilă. Și mai puțini îndrăznesc să-și investească veniturile în munca pământului și să-și asume statutul de fermieri.
Apar primele relații bazate pe schimbul de capital între comercianți și producători. Relațiile de schimb se modifică într-un ritm amețitor, pe măsură ce primii pretind prețuri din ce în ce mai mici celor din urmă, deși prețul de vânzare rămâne neschimbat sau, de cele mai multe ori, crește. Producătorii caută noi piețe de desfacere pentru a-și recupera investiția.
Apar super-market-urile și piețele de en-gros. Importurile ieftine atrag din ce în ce mai mult comercianți, obligând producătorii să găsească modalități de a produce la costuri mai mici. Comercianții aduc în magazine produse de o calitate cel puțin îndoielnică. Producătorii, pentru a rămâne competitivi, livrează bunuri de o calitate din ce în ce mai proastă.
Să adăugăm și ciudata fascinație a românilor pentru tot ce este adus din import, reminiscență din imemorialele – de acum – vremuri proletare, și putem trage linie. Vorbim despre contemporaneitate.
Diverse instituții financiare de credit fac mai ușoară viața comerciaților, stimulând consumul, însă din ce în ce mai grea pe cea a producătorilor, care sunt nevoiți să își revizuiască tehnicile de producție și să se orienteze către exporturi.
* * *
Unde sunt IMM-urile în toată povestea asta mă veți întreba. Ei bine, tocmai despre ele am vorbit. Sună bine această denumire, occidental. Să nu facem totuși greșeala de a judeca IMM-urile românești după standardele celor din vest. Cele românești au un iz profund balcanic.
Acest aspect îl regăsim fidel reflectat, însă, în sacoșele celor care fac să funcționeze toată această mașinărie numită capitalism: consumatorul, cel pentru care producătorii produc și căruia comercianții vând. Și care până nu demult a fost privit ca o vacă numai bună de muls. Cea de-a treia roată* care face căruța să se miște.
Cu greu, unii au ajuns să realizeze că el, consumatorul, cumpără după reguli proprii; că nu-i suficient să așezi o marfă în raft și că aceasta nu se vinde singură, indiferent de calitate.
Din lipsă de exercițiu în exercitarea interesului față de consumator, celor mai mulți IMM-iști nu le e deloc ușor să-și regândească afacerile în spiritul satisfacerii nevoilor sau preferințelor acestuia. Iar consumatorul îi taxează, alegând produsele sau mărfurile care îi sunt prezentate într-un mod accesibil, care îi vorbesc despre evenimente și situații familiare, care îi induc o stare de bine, de mulțumire, de comfort. Care îl satisfac.
______________
* Cea de-a patra roată, statul de drept, va face, probabil, subiectul unei alte expuneri.
