revoluția bunului-simț
Iaca sloganul pe care l-am vazut pe afișele lui Antonescu. Eram curios să aflu ce i-a trecut omului prin cap în momentul în care și-a dat ok-ul pe așa ceva, așa ca l-am căutat online. Are site curățel, însă la fel de șters ca și personajul; umplut cu vorbe goale, în galben și albastru, bine-nțeles.
Tot ce mi-a rămas lipit de neuron după vizită a fost manifestul bunului-simț și faptul că trebuie să descoperi cele 10 porunci ale României bunului-simț. Acestea se arată numai adevăraților inițiați în tehnica lui mouse over. Expirație humanum est, vax inspirație.
Cât despre conținut, am trecut repede peste primele cinci puncte și am parcat zâmbind, pe locul rezervat handicapaților politic, la punctul 6. Nu pot să nu citez un exemplu de crasă moderațiune socialistă de care catindatul PNL-ist dă dovadă:
NU VA MAI GRABITI SA VA IMBOGATITI PESTE NOAPTE
Acest mesaj e mai ales catre toti cei care vor sa intre in politica. Lupta noastra trebuie sa fie impotriva saraciei, si nu pentru a face milioane de euro din bani publici. Bunul-simt ne spune ca nu vom reusi luand de la unii – mai mici, mai saraci, mai izolati, si dand doar celor puternici si bogati. Modelul corect este acela in care castigam cu totii, nu doar unii. Suntem o comunitate, nu o jungla.
Atâta bun simț doare (ei bine, da, se scrie fără cratimă – dom’ profesor se pare ca a uitat una-alta din limba română).
În vreme ce titlul (singurul vizibil ochiului neobișnuit cu vicisitudinile css-ului prost folosit) spune galben pe albastru că graba strică treaba și că e mai bine să te îmbogățești încetul cu încetul – axiomă demonstrată de prietenii tulceni, mai puțin vizibili, ai domniei sale și de averile destul de vizibile, acumulate, pe toate brațele Dunării, în ultimii 20 de ani de aceștia – textul explicativ vorbește, cu candoare electorală și în limbaj de lemn, despre practici sociale pur socialiste. Păi așa, to’a'șu Antonescu? Săgeata liberală ce părere are? E oare orientarea ei către colțul din dreapta sus numai o greșeală de design?
Dincolo de această derapare doctrinară, practicată de mai toți politicienii români contemporani, indiferent de originea și evoluția lor partinică, tonul și verbalizarea manifestului sunt triste, deprimante, miloage. Ajutaaaați-mă! Fără elemente mobilizatoare, fără fraze angajatoare, fără entuziasm. Fără coaie. Îmi amintesc despre un studiu al Academiei Catavencu ce concluziona ca singura plăcere a lui Antonescu este tutunul.
DEEE-MI-SI-A! A PR-istului de serviciu, pentru moment.
Nu-i cere nimeni domnișoarei Antonescu să se murdărească pe mânușițe, să ia taurul de coarne și să se uite chiorâș la el. Însă, dacă tot ce conține acel site este gândit după chipul și asemănarea celui pe care-l susține, Dumnezeul invocat la punctul 10 să ne ajute să mai navigăm vreo câțiva ani în aceeași barcă.
